Citesc!

Ce bine, citesc din nou!

Pare banal, dar in ultimii 8 ani aceasta indeletnicire ce imi placea mult s-a imputinat pana la disparitie.

In ultima vreme insa m-am smecherit: nu citesc decat carti recomandate de prieteni, deci ma scutesc singura de riscul de a da bani pe o carte ce se va dovedi plictisitoare.

Si, pentru ca e criza, redescopar cartile inprumutandu-le de la prieteni. Eeee, ce credeti, nu sunt chiar asa zgarcita, mai si cumpar! Ultima achizitie: o carte audio "Ghidul nesimtitului". Da, stiu, unii au citit-o deja de cativa ani buni, dar tocmai facui un disclaimer mai sus. :)

Cititul ma duce spre normalitate, ma intoarce catre mine cea initiala careia ii placea sa citeasca, care se simtea in fata unei carti ca si in fata unui tort minunat de frisca!
Cititul ma face sa ma simt ca la 18 ani, fara operatiile estetice aferente. De fapt, pentru mine cititul e un fel de elixir al tineretii. Desi mie mi se pare ca fiind ceva firesc, cunosc din pacate destui oameni care nu citesc nici macar un ziar si care inghit ca pe o pastila fiecare ineptie dictata de televizor.

Aud deseori ca televizorul e nociv si nu inteleg de ce...pentru mine televizorul a fost mereu o sursa de cunoastere si de divertisment...Da, dar privitul la televizor fara a avea o prisma culturala proprie, care tot din citit vine, devine nociv. De cate ori nu auziti discutii de genul "Draga, o sa murin in toamna, vine un cutremur, distruge tot Pamantul!! Cum de unde stiu?? A spus la televizor!!" Persoana respectiva probabi ca nu are nici cea mai mica urma de cunostinte de fizica sau istorie a Pamantului, nu stie nici macar din cate straturi e format Pamantul, ca sa nu mai zicem de calculul de forte necesare ca acest cataclism final sa aiba loc...
Ani intregi de studiu si citit sunt inlocuiti instant de sintagma magica si cu rol absolut "a zis la televizor". nevoia oamenilor de oracole, de vrajitori si ghicitori care sa ne spuna totul este acum satisfacuta de televizor.

Eu tot iubesc cititul....si televizorul. Printre altele.