Ziua Recunostintei

Ma gandeam ca blogul e o chesiune atata de pesonala si totusi atat de publica...

De felul meu sunt o persoana deschisa, dar in acelasi timp am invatat ca sinceritatea e un cadou pretios pe care trebuie sa il faci unor persoane alese cu grija.

Totusi nu poti scrie pe blog fara un strop de sinceritate...ok, un strop mai mare. Sunt curioasa cum voi reusi sa impac nevoia de imtimitate cu nevoia de comunicare. Sau daca voi reusi...

Pana una alta, azi a fost o zi total obisnuita si mi-a placut la nebunie. Cum ultimele 4 luni din viata mea au fost un carusel ce a urcat si a coborat cu o viteza asa de mare, incat eu ma simt inca in luna ianuarie, am ajuns sa ma bucur ca:
- nu am peste 5 mailuri in inbox
- nu am mai mult de 4 magazine de vizitat pentru cumparaturi in weekend
- nu am mai mult de 5 probleme de verificat in aceeasi zi
- nu vorbesc cu mai mult de 15 de oameni in aceeasi zi
- nu imi bate inima cu mai mult de 90 bpm si nu am urechile infundate de la tensiune (nu, nu e de la cafea, beau zilnic aceeasi cantitate si azi sunt ok)
- ma trezesc dimineata fara sa simt praf in par, in dinti, sub unghii, pe fata (sub piele de fapt)- ne-am renovat de curand bucataria, o sa povestesc si despre asta caci e un moment important in Calatoria noastra

Si cam atat.

Deci la mine a fost azi un fel de Ziua Recunostintei.

Adriana-wise, a facut conjunctivita printesa, insa e bine si primeste picaturile curative cu stoicism.