Fir de telefon cu bucla intoarsa

Postarea asta o sa fie despre Adri si infinita ei intelepciune si minune cu care ma incanta zilnic.

Prima povestioara are legatura cu faptul ca fiica mea de 6 ani si 8 luni era foarte ingrijorata aseara...tocmai vorbea la telefon cu bunicul ei si se lauda ca stie sa citeasca de pe o sticla de suc cand...ochisorii ei s-au marit, a murmurat apoi incet "Tataie, nu mai pot sa vorbesc, trebuioe sa ii spun ceva important lui mami...." Dupa ce a inchis, m-a privit serios si a zis: "Mami, trebuie sa ma ajuti sa exersez firul de telefon cu bucla intoarsa pentru gradinita!" Oops!

Cum sa spun eu copilului ca mama ei cea grozava, care e in stare de orice, nu a auzit in viata ei de firul de telefon cu bucla...buclucasa..? Fac fata si nu ma pierd cu firea...merg la masa de scris si, sireata, o intreb"E ca un fir de telefon...normal?" Fii-mea, savanta "Nu, e cu golul in jos..stai sa iti arat" SI imi arata ! Ce bine! Altfel ma faceam de ras...

A doua povestioara survine in urma vizionarii seriei comice "Mondenii" la care uneori asista si Adriana- desigur, tatal ei nu e de acord...pentru ca se vorbeste de h-o-m-o si nu e cuser. Eeeee! :))

Ma rog, era o sceneta foarta haioasa in care oamenii erau bagati la inchisoare pentru ca imitau personaje politice- trimitere la noul Cod civil care ameninta sa interzica pamfletul.
Adriana, care desigur nu stia nimic despre blestematul de Cod, se uita atent si zice revoltata "Mami, pai e posibil? Pai la inchisoare se baga oameni care fura, care dau in cap....nu oameni care ii imita pe altii!!!"

Bendeac, ai un sustinator aici! Unul dragalas si valoros si inteligent! :)

Primavara

A fost primul weekend de primavara. Pentru mine cel putin.

Am fost asa disperata sa ies din casa la soare, incat am cam exagerat....o simpla plimbare s-a transformat intr-o adevarata excursie.

Am fost la Zoo si a fost super. Adriana a spus ca animalele ei preferate sunt pestii si serpii. Grozav, tinand cont de faptul ca eu am o adevarata fobie privitoare la serpi... Si totusi asta imi aduce aminte ca i-am promis ca va avea un acvariu. Singura chestie care ma opreste e teama ca il va varsa pe tot. Adriana are momentan o adevarata problema in a varsa orice recipient are in preajma. Si daca nu il varsa, il atinge cu cotul si se murdareste de continut.

Sunt fericita ca ea nu a luat viroza care ne-a fericit pe mine si pe C saptamana trecuta. Se pare ca e totusi un copil destul de rezistent. Aici seamana cu tatal ei, eu sunt o carpa moale in fata virusurilor si a oricaror alte forme de boala. Daca e vreo boala de luat, sunt prezenta! Daca e vreo epidemie de incercat, sunt prima! Mda...

Ieri am jucat badminton in Moghioros si ne-am stricat de ras! C. e foarte amuzant si Adri ii seamana. :) Nu prea am jucat, tehnic vorbind, doar ne-am chinuit sa lovim fluturasul acela si sa ne ferim de vantul slab care batea, dar care ne denatura fiecare traiectorie. Radeam unul de altul si de cat de neindemanatici eram. Am mancat o vata de zahar impartita la 3- nu de alta, dar epidemia de diabet imi da tarcoale, si e foarte probabil sa o incerc si pe asta, cum spuneam mai sus...

A fost frumos; asa se cladesc familiiile: primavara, in soare, cu rachete de badminton in mana, mancand vata de zahar su admirand serpii la Zoo.

Citesc!

Ce bine, citesc din nou!

Pare banal, dar in ultimii 8 ani aceasta indeletnicire ce imi placea mult s-a imputinat pana la disparitie.

In ultima vreme insa m-am smecherit: nu citesc decat carti recomandate de prieteni, deci ma scutesc singura de riscul de a da bani pe o carte ce se va dovedi plictisitoare.

Si, pentru ca e criza, redescopar cartile inprumutandu-le de la prieteni. Eeee, ce credeti, nu sunt chiar asa zgarcita, mai si cumpar! Ultima achizitie: o carte audio "Ghidul nesimtitului". Da, stiu, unii au citit-o deja de cativa ani buni, dar tocmai facui un disclaimer mai sus. :)

Cititul ma duce spre normalitate, ma intoarce catre mine cea initiala careia ii placea sa citeasca, care se simtea in fata unei carti ca si in fata unui tort minunat de frisca!
Cititul ma face sa ma simt ca la 18 ani, fara operatiile estetice aferente. De fapt, pentru mine cititul e un fel de elixir al tineretii. Desi mie mi se pare ca fiind ceva firesc, cunosc din pacate destui oameni care nu citesc nici macar un ziar si care inghit ca pe o pastila fiecare ineptie dictata de televizor.

Aud deseori ca televizorul e nociv si nu inteleg de ce...pentru mine televizorul a fost mereu o sursa de cunoastere si de divertisment...Da, dar privitul la televizor fara a avea o prisma culturala proprie, care tot din citit vine, devine nociv. De cate ori nu auziti discutii de genul "Draga, o sa murin in toamna, vine un cutremur, distruge tot Pamantul!! Cum de unde stiu?? A spus la televizor!!" Persoana respectiva probabi ca nu are nici cea mai mica urma de cunostinte de fizica sau istorie a Pamantului, nu stie nici macar din cate straturi e format Pamantul, ca sa nu mai zicem de calculul de forte necesare ca acest cataclism final sa aiba loc...
Ani intregi de studiu si citit sunt inlocuiti instant de sintagma magica si cu rol absolut "a zis la televizor". nevoia oamenilor de oracole, de vrajitori si ghicitori care sa ne spuna totul este acum satisfacuta de televizor.

Eu tot iubesc cititul....si televizorul. Printre altele.

Meteosensibila

Din pacate se pare ca sunt meteosensibila: vremea asta ploioasa ma face sa ma simt nelalocul meu la birou, cheful de munca e proportional cu soarele care nu mai apare...

M-am hotarat sa folosesc timpul mort de pe parcursul celor 2 ore si ceva cat dureaza drumul cu metroul in fiecare zi. Si azi m-am trezit ca jonglam cu o carte (Gasca Salbatica- multumesc, Andreea!) si cu un curs de germana cu suport scris si audio...nu mai nimeream paginile si butoanele si fermoarele la geanta cand venea metroul si bulucul de oameni navalea peste mine! Prea multa viata dintr-o data!

Si, ca un facut, azi nu am prins deloc un scaun liber...tocmai azi, cand timpul meu mort inviase!

Pe scurt

Postez pe scurt pentru ca nu vreau sa uit ce mi s-a intamplat ieri.

Adriana a facut un curs-fulger de protectie impotriva incendiilor. :) Da, la 6 ani si jumatate la gradinita. Mi-a zis ca stie tot in privinta asta: ca atunci cand vede un servetel arzand, o sa strige din toate puterile: "mami-mami, tati-tati!!". :)

Dupa ce ne-am spalat pe dinti aseara mi-a zis: "Mami, stii ce cred eu? Ca nu e importanta nicio emisiune cu Camp Rock si niciun desen animat; ce conteaza e faptul ca sunt acasa, cu mami si suntem impreuna!". M-a lasat masca!

Alt dialog: "Bunica, ce ma tot spui lui mami ce prostii am facut azi? Nu asta e meseria ta, meseria ta e sa ai grija de mine cat e mami la serviciu!" Si va jur ca nu i-am explicat niciodata rolul bunicii, l-a dedus singura. :)

Minunat!

Ziua Recunostintei

Ma gandeam ca blogul e o chesiune atata de pesonala si totusi atat de publica...

De felul meu sunt o persoana deschisa, dar in acelasi timp am invatat ca sinceritatea e un cadou pretios pe care trebuie sa il faci unor persoane alese cu grija.

Totusi nu poti scrie pe blog fara un strop de sinceritate...ok, un strop mai mare. Sunt curioasa cum voi reusi sa impac nevoia de imtimitate cu nevoia de comunicare. Sau daca voi reusi...

Pana una alta, azi a fost o zi total obisnuita si mi-a placut la nebunie. Cum ultimele 4 luni din viata mea au fost un carusel ce a urcat si a coborat cu o viteza asa de mare, incat eu ma simt inca in luna ianuarie, am ajuns sa ma bucur ca:
- nu am peste 5 mailuri in inbox
- nu am mai mult de 4 magazine de vizitat pentru cumparaturi in weekend
- nu am mai mult de 5 probleme de verificat in aceeasi zi
- nu vorbesc cu mai mult de 15 de oameni in aceeasi zi
- nu imi bate inima cu mai mult de 90 bpm si nu am urechile infundate de la tensiune (nu, nu e de la cafea, beau zilnic aceeasi cantitate si azi sunt ok)
- ma trezesc dimineata fara sa simt praf in par, in dinti, sub unghii, pe fata (sub piele de fapt)- ne-am renovat de curand bucataria, o sa povestesc si despre asta caci e un moment important in Calatoria noastra

Si cam atat.

Deci la mine a fost azi un fel de Ziua Recunostintei.

Adriana-wise, a facut conjunctivita printesa, insa e bine si primeste picaturile curative cu stoicism.

Calatoria noastra

Calatoria mea a inceput acum 31 de ani.

Calatoria noastra in 2 a inceput in 1997 cand l-am cunoscut.

Calatoria noastra in 3 a inceput in 2002 cand s-a nascut fetita noastra, cel mai frumos si mai destept copil din lume. Opinie absolut echidistanta si neinfluentata de faptul ca sunt mama ei.

E o calatorie magica si unica, traita desigur zilnic in aceeasi formula si cu multe elemente comune de milioane de oameni de pe planeta. Dar totusi unica si magica...pentru ca este A NOASTRA.