miercuri, aprilie 29, 2009

Nerabdare

Abia astept sa plec din Bucuresti. Plec la ai mei "la tara". De fapt daca as fi fitzoasa as spune la munte. Asa si e, la munte, in Baia de Fier, o comuna mare si frumoasa intre Horezu si Novaci.

Plus ca ..cica ma mut. Pe un alt post aici in multinationala mea cea de toate zilele. Sincera sa fiu, nu imi pasa foarte tare, intr-un fel ma bucura faptul ca sunt bagata in seama si luata in considerare pentru un post de raspundere, cu un program super. Pe de alta parte, gandul ca voi pleca si voi avea casa mea/afacerea mea pune pe locul doi aceasta mutare la job.

Nu mai am chef nici sa lucrez. O sa las lucrurile in ordine, dar nu voi mai face eforturi majore. Ca nu are rost.

Schimbari. In 2 saptamani viata mea s-a schimbat mai mult decat in 2 ani. NU stiu ce faceam acum 2 ani, dar stiu moment cu moment ce s-a intamplat in aceste 2 saptamani.

Vom vedea.

luni, aprilie 27, 2009

Nu ma pot concentra la altceva

Nu ma pot concentra la altceva decat la noua idee!

Caut informatii, vizualizez, ma gandesc, visez. Da, despre ideea cu pensiunea e vorba.

De cate ori ma enerveaza un coleg, ma gandesc ca in maxim 3 luni nu o sa ii mai vad mutra. De cate ori am ceva oribil de facut ca sa mai imbogatesc pe altii, ma incurajez in gand ca va fi printre ultimele chestii pe care nu le voi face in beneficiul meu.
De cate ori trebuie sa cer voie sa mananc sau sa ies la soare, imi imaginez cum viata mea va fi un lung sir de pauze la soare si de mancare buna si bio, vorba lui Dono http://dono.ro/bio/ . :)

Sper sa nu fiu foarte dezamagita. De fapt, nu am fost pana acum si cunosc locurile si lumea de acolo ca pe buzunarul meu. Sau ma rog, in ultimii mei ani corporatisti si cu vizite lungi de un weekend, am mai pierdut din cunostinte, dar sunt sigura ca in cateva luni o sa ma simt ca pestele in apa.

Sper si ma tem...dar totusi sper.

joi, aprilie 23, 2009

Greu

E greu cu viata asta.
Nu inteleg de ce oamenii care ar trebui prin definitie sa te sprijine si sa te incurajeze, tocmai ei iti pun bere in roate (corect e "in rotzi" stiu!)

O multime de neintelegeri si dicutii aiurea de dragul conversatiei si barfei duc la rani in suflet. Apropos, barfa tocmai asta inseamna, sa vorbesti despre cineva fara ca acel cineva sa afle si sa il superi. Ca daca vrei neaparat sa il superi, ii spui direct!

Azi as vrea sa stau acasa. Sa zac. Sa dorm, sa ma uit la emisiuni stupide. Sa nu trebuiasca sa iau decizii importante pentru viata. Sa traiesc si sa ii las si pe altii sa traiasca. Chiar e asa greu???

miercuri, aprilie 22, 2009

Confuzie

Ce sa facem? Sa fugim din calea urgiei sau sa ne facem mici in speranta ca va trece?
Sa credem ce ni se spune de catre oameni mai luminati si mai mari, sau sa ne incredem in instinctele de caprioare ranite si sa o luam la sanatoasa mancand pamantul?
Sa stam in zona de confort temandu-ne zilnic de schimbare, sau sa iesim in fata si sa ne luptam cu balaurul?

Nu mai stiu ce sa mai facem sa ne fie bine, sau macar sa nu ne fie mai rau decat inainte...Ca sa ne fie mai bine nici vorba! Esti privit ca un nebun daca nu vorbesti de reduceri, criza, strans cureaua, stat inchis in casa. Viata noastra e pe hold si trebuie sa ne tinem respiratia altfel riscam sa ne simta monstrul cel urat din pestera si sa ne ...Brrr!

Alegerile sunt hazard si toate calculele din lume nu iti pot da certitudinea ca ai sau nu dreptate sa apuci o cale sau alta...Hope for the best, but expect the worst.

marți, aprilie 21, 2009

Schimbari

A fost Pastele. A fost mai frumos decat ma asteptam. Pentru ca nu am ajuns la ai mei anul asta, credeam ca o sa stam numai in casa. Ceea ce nu ar fi fost asa de rau, mie imi place sa stau acasa, sa ma relaxez, sa ma uit la emisiunile preferate, sa mananc ceva bun, sa dorm si sa simt ca nu ma grabesc nicaieri.

Dar a fost frumos si pentru ca am iesit din casa, mi-am vizitat matusa, o reuniune familiala ce nu se mai produsese de mult timp.

Am mai mers si in Cismigiu la plimbat cu barca, foarte distractiv si haios, presarat cu comentariile Adrianei care rontaia delicat niste floricele de porumb cocotzata in partea din fata a barcii si cum mine care chiraiam la fiecare clatinare de teama sa nu ma inec...nu ca m-ar fi pascut vreun pericol, apa avea maxim 40 cm adancime :D

In weekendul asta ne-a tot gandit la o schimbare; nu prea vrea sa raman ca dinozaurii in fata crizei si vreau sa migrez spre locuri calde ca sa nu ma prinda inghetul suprem. :wink, wink: Get it? :)

Luna mai ma asteapta cu 3 sesiuni...dada...3!! Doamne, ce cosmar e facultatea asta...Imi trebuie putere sa o finalizez. De 1 mai insa merg la ai mei la munte sa ma incarc cu energie si sa trec cu bine luna mai. Iunie vine cu alte planuri, dar macar scap de scoala si va fi vacanta oricum, chiar daca voi lucra 9 ore pe zi si chiar daca voi avea treaba pe acasa (finalizam renovarea apartamentului) si chiar daca va fi orice, va fi vara si vacanta. :)

Abia astept!

vineri, aprilie 10, 2009

De rezolvat

Sper ca Adriana sa citeasca blogul asta cand va fi mare, sa se bucure ca am scris ce facea ea la varsta asta si....sa inteleaga ca viata de om mare nu e asa distractiva. Mi-a zis intr-o zi ca vrea sa fie mare ca sa faca tot ce vrea. Am ras amar si i-am zis ca nici oamenii mari nu fac tot ce vor, ba dimpotriva: de exemplu, eu nu vreau sa lucrez 9 ore pe zi plus 2 ore pe drum deci tot timpul meu activ sa mi-l petrec la serviciu. NU ma intelegeti gresit, imi place sa muncesc, imi plac provocarile, dar o zi de lucru de 11 ore nu mi se pare ok.

Un alt lucru care nu imi place: sa ma trezesc sambata dimineata la ora 7 jumata ca si cum ar fi o zi de munca...si sa merg la facultate. NU ma intelegeti gresit (alt disclaimer....) imi place scoala, imi place atmosfera, imi plac cartile, scrisul, profesorii...dar nu imi place sa ma plictisesc la un curs predat ca acum 50 de ani. Mi-ar placea ca si Universitatea sa preia noile metode pedagogice si sa nu mai fie totul asa de plicticos. Si de luuuuuung. Serios, 2 ore pentru un curs e enorm! Eu una nu ma pot concentra mai mult de 40 de minute!! Si sunt rabdatoare de fel, am si antrenament ca de ani de zile tot prin scoli stau. :D

Pe scurt: trebuie sa imi rezolv cu sesiunea asta finala- an 5 in lichidare- ce depasita sunt! Forma asta de invatamant e in ultimul an de aplicare, de la anul gata- nu mai vezi asa ceva. Eu sunt "the last of the Mohicans!"
Revenind, sesiunea asta presupune cam 5 examene, plus diferente din anii 1 si 2- m-am inscris direct in anul 3, a fost o gaselnita care m-a atras si acum ma chinuieste. Cum de m-am gandit ca o sa fac fata? Pai, pentru ca am mai facut fata: in ultimul an la Administratie am dat 11 examene in 2 saptamani...Da, pot, dar e greu. Si enervant. Sper ca Adriana sa citeasca si sa nu faca asa ca mine! De ce nu oi fi facut si eu ca toata lumea o faculta de 3 ani nu stiu....trebuia eu sa ma lupt cu morile de vand, Don Quichote ce sunt! Arghhhh!

luni, aprilie 06, 2009

Cu soare

In ca un weekend frumos! Dupa multa vreme, imi face din nou placere sa stau in aer liber! E o temperatura cum imi place mie, nici prea cald, dar nici sa tremuri, un 25 de grade as vrea sa fie mereu in viata mea. Viata la 25 de grade e minunata! :)

Vineri am avut un moment in care Adriana m-a pus in dificultate - din nou! Cu o zi inainte ma intrebase ce meserie am eu de fapt, ce fac la serviciu...Am cautat in minte un echivalent pentru ce fac eu, ca sa fie inteles de un copil de 6 ani jumate. Gresit! Trebuia sa ii spun clar ca sunt analist financiar, decat sa gasesc un echivalent ca "lucrez la relatii cu clientii". Lucru ciudat, cuvantul "analist" m-a ingrijorat, dar "relatii cu clientii" nu! Ei bine, greseala!

Fii-mea a luat-o ad litteram si m-am trezit cu o interpretare geniala: cand sotul meu incerca sa ma sune si eu nu raspundeam la mobil, Adriana zice senina "Tati, las-o pe mami, poate nu raspunde ca are o relatie cu un client!" . Aaaaaaaaa...corect! Copilul asta a inteles, asta a tradus!

Drept pentru care, seara am luat-o iar la o discutie:

- Printzesa, mami a gresit si te roaga sa o ierti..uita de faptul ca ti-am zis ca fac relatii cu clientii...poti?
- Pai, mami, tu asa mi-ai zis!!
- Da, printzesa, dar am gresit. Ceea ce fac eu se numeste...economist! Mami este e-co-no-mis-ta!
- Da? (privire neincrezatoare)
- Da!
- Economista de bani?
- Da.
- Pai atunci , mami , sa incepi sa faci si tu mai multe economii acasa la bani!
- (eu, inghitind ins ec si abtinandu-ma de la alte explicatii ce puteau degenera in cine stie ce alte perle) Da, bine.
- Si, mami, te rog sa fii mai atenta cand imi explici, ca eu uite, am crezut ca faci relatii cu clientii si asta le puteam spune si la gradinita la copii....

Doamne fereste! Bine ca am intervenit la timp!