Adriana, azi dimineata:
- Mami, tie iti place sa fii mama?
- Da, puiut, imi place cel mai mult din tot ce fac!
- Si mie imi place sa fiu fiica ta!
:)
A adus acasa prima sarja de Foarte bine, o pagina intreaga! Pai cum sa ii refuz eu ceva?
Isi face treaba de copil excelent! :))
joi, decembrie 10, 2009
vineri, noiembrie 27, 2009
Questions pour un champion
O emisiune care mi-a marcat adolescenta. Am dat din intamplare peste site si mi-a facut placere sa il revad pe prezentator- Julien Lepers . Fermecator. Face emisiunea asta de 20 de ani cred...si nu s-a plictisit nimeni de el. Interesant choix de carriere...
marți, noiembrie 24, 2009
Publicata
Adriana, ieri dupa antrenamentul de aikido:
"- Mami, de ce nu a mai venit tati la antrenamentele mele?
- Pai a lucrat, mami. Dar de ce? Iit place sa vina?
- Da.
(eu, sperand intr-un raspuns romantic si ingenuu) De ce, mami?
- Pentru ca imi place sa fiu mai ...publicata!
- Cum adica, publicata??
- Adica sa am public, mami!!"
"- Mami, de ce nu a mai venit tati la antrenamentele mele?
- Pai a lucrat, mami. Dar de ce? Iit place sa vina?
- Da.
(eu, sperand intr-un raspuns romantic si ingenuu) De ce, mami?
- Pentru ca imi place sa fiu mai ...publicata!
- Cum adica, publicata??
- Adica sa am public, mami!!"
vineri, noiembrie 20, 2009
Adriana
Adriana a luat medalia de bronz la Cupa Romaniei la Aikido. E o mare realizare pentru ea, nu atat tehnica, ci din punct de vedere al depasirii unui prag al adaptabilitatii la o noua lume, o noua provocare. A castigat mai ales experienta, un dar cu atat mai pretios cu cat ea a fost mereu un copil mai timid, mai retras, care nu se arunca cu capul inainte. De cand era mica, studia cu atentie, privea din afara pana cand simtea ca rezoneaza cu ceea ce se intampla si apoi incepea incet-incet sa interactioneze. Desigur, la un moment dat toata lumea considera asta ca pe o deficienta, doar eu si in mare parte mama mea o intelegeam: mama pentru ca avusese un copil identic (pe mine) si eu...pentru ca ma recunosteam in ea ca intr-o oglinda.
Faptul ca s-a simtit atat de in largul ei la Cupa mi-a dovedit ca a trecut in alt stadiu de dezvoltare psiho-emotionala. In plus, m-am bucurat enorm de bucuria ei si sper ca a castigat un alt dar nepretuit: un pic de incredere in sine.
Faptul ca s-a simtit atat de in largul ei la Cupa mi-a dovedit ca a trecut in alt stadiu de dezvoltare psiho-emotionala. In plus, m-am bucurat enorm de bucuria ei si sper ca a castigat un alt dar nepretuit: un pic de incredere in sine.
luni, noiembrie 02, 2009
NU am chef de nimic, proasta dispozitie incepe sa ma stapaneasca.
Ce fac 2 oameni cand ajung sa nu fie de acord si nu gasesc nicio cale de compromis? Cand unul o tine pe a lui si celalalt nu isi vede decat propriul adevar?
Ce facem cand suntem prea suparati ca sa vedem lumina? Speranta? Gasim pana la urma putere, dar o putere izvorata din suferinta si din suparare. O putere aproape malefica, ce nu are nicmic a face cu dragostea, ci se apropie periculos de ura.
Ce faci cand esti un om prea sensibil si care nu se potriveste in peisaj? "Like a circle in a world of squares where nobody knows me.." cum spune Tiziano Ferro in "breathe gentle"- e melodia pe care o ascult cu cel mai mare drag in prezent.
Ce faci cand toti din jur iti spun ca esti beat, dar tu te simti mai treaz ca si oricand? mergi totusi la culcare, pentru a nu face nota discordanta?
Ce faci cand vrei sa iei din viata ta doar franturi care iti plac si pe restul sa le arunci la gunoi? Unii spun ca e parte din procesul de dezoltare personala. Cred ca m-as putea dezvolta si fara atatia nervi si frustrare.
Life is a bitch din pacate...si sunt atat de putine momente cand totul merge asa cum ar trebui. din ce in ce mai putine se pare...
Ce fac 2 oameni cand ajung sa nu fie de acord si nu gasesc nicio cale de compromis? Cand unul o tine pe a lui si celalalt nu isi vede decat propriul adevar?
Ce facem cand suntem prea suparati ca sa vedem lumina? Speranta? Gasim pana la urma putere, dar o putere izvorata din suferinta si din suparare. O putere aproape malefica, ce nu are nicmic a face cu dragostea, ci se apropie periculos de ura.
Ce faci cand esti un om prea sensibil si care nu se potriveste in peisaj? "Like a circle in a world of squares where nobody knows me.." cum spune Tiziano Ferro in "breathe gentle"- e melodia pe care o ascult cu cel mai mare drag in prezent.
Ce faci cand toti din jur iti spun ca esti beat, dar tu te simti mai treaz ca si oricand? mergi totusi la culcare, pentru a nu face nota discordanta?
Ce faci cand vrei sa iei din viata ta doar franturi care iti plac si pe restul sa le arunci la gunoi? Unii spun ca e parte din procesul de dezoltare personala. Cred ca m-as putea dezvolta si fara atatia nervi si frustrare.
Life is a bitch din pacate...si sunt atat de putine momente cand totul merge asa cum ar trebui. din ce in ce mai putine se pare...
miercuri, octombrie 28, 2009
Nervi de toamna
Ieri mi-am facut nervi cu un client care avea chef de cearta si care ma trata ca pe un negru de pe plantatie. I-am scris un mail mestesugit si s-a calmat. Dar nu suport oamenii care nu se pot comporta civilizat si nu respecta partenerul de dialog. Grrrr.
In alta ordine de idei, Adriana se comporta minunat la aikido, se joaca si invata; mie mi se pare ca are talent, se misca f frumos si cred ca peste 1 an se va vedea un progres important. Sunt foarte bucuroasa ca poate face asta intr-un mediu frumos si cu oameni de calitate.
Zilele astea ma preocupa meniurile ei zilnice, vreau sa manance sanatos si ce ii place, sa aiba feluri de mancare echilibrate. Sper sa reusesc.
In rest, obisnuitii nervi de acasa, cu soacra evident. Va rog eu mult, nu faceti ca mine: nu va mutati niciodata cu soacra si nici cu mama de fapt. Munciti sa va permiteti macar o chirie pana cand va veti putea permite un credit sau pana moare unchiul bogat din Brazilia. ;)
In alta ordine de idei, Adriana se comporta minunat la aikido, se joaca si invata; mie mi se pare ca are talent, se misca f frumos si cred ca peste 1 an se va vedea un progres important. Sunt foarte bucuroasa ca poate face asta intr-un mediu frumos si cu oameni de calitate.
Zilele astea ma preocupa meniurile ei zilnice, vreau sa manance sanatos si ce ii place, sa aiba feluri de mancare echilibrate. Sper sa reusesc.
In rest, obisnuitii nervi de acasa, cu soacra evident. Va rog eu mult, nu faceti ca mine: nu va mutati niciodata cu soacra si nici cu mama de fapt. Munciti sa va permiteti macar o chirie pana cand va veti putea permite un credit sau pana moare unchiul bogat din Brazilia. ;)
miercuri, octombrie 07, 2009
Noutati
Adriana e foarte bine, spune ca la scoala e mai usor decat la gradinita! Asta e foarte bine, sper sa nu o paraseasca entuziasmul prea curand.
Ma gandesc ca ar trebui sa ii gasesc niste colegi de joaca, sa organizam intalniri la noi sau la ceilalti copii...insa in acelasi timp ma intreb daca influentele celorlalti copii sunt intotdeauna pozitive. Sincer, daca a se juca cu altii inseamna sa invete sa vorbeasca cu "fataaaa" sau sa discute despre baieti la varsta de 7 ani....mai bine lipsa. toate eforturile mele de a o educa se pot duce foooarte usor pe apa sambetei. Asa ca ...mai astept.
Vrem sa mearga la karate, deja a fost la un antrenament de proba, de saptamana viitoare incepe serios. Vrem sa faca orice sport care o fereste de golaneala si care o pregateste cat de putin pentru viata. pe langa karate ne gandeam la inot. Sa vedem ce mai apare pe parcurs.
Eu sunt ok, la job mereu schimbari, nervi si mult de munca. O sa supravietuiesc. Dar nu e usor deloc....
O toamna agitata...sa vedem ce va fi la iarna.
Ma gandesc ca ar trebui sa ii gasesc niste colegi de joaca, sa organizam intalniri la noi sau la ceilalti copii...insa in acelasi timp ma intreb daca influentele celorlalti copii sunt intotdeauna pozitive. Sincer, daca a se juca cu altii inseamna sa invete sa vorbeasca cu "fataaaa" sau sa discute despre baieti la varsta de 7 ani....mai bine lipsa. toate eforturile mele de a o educa se pot duce foooarte usor pe apa sambetei. Asa ca ...mai astept.
Vrem sa mearga la karate, deja a fost la un antrenament de proba, de saptamana viitoare incepe serios. Vrem sa faca orice sport care o fereste de golaneala si care o pregateste cat de putin pentru viata. pe langa karate ne gandeam la inot. Sa vedem ce mai apare pe parcurs.
Eu sunt ok, la job mereu schimbari, nervi si mult de munca. O sa supravietuiesc. Dar nu e usor deloc....
O toamna agitata...sa vedem ce va fi la iarna.
luni, septembrie 07, 2009
metrou
Stirea cea mai importanta este ca ieri a revenit Adriana din vacanta de la bunici. Uraaa! Imi era tare dor de ea, desi recunosc: aceasta vacanta mi-a priit psihic. Acum sunt o mami mai calma, mai draguta, mai pregatita pentru provocarile unui copil de...da, chiar 7 ani!! Fetita mea e o mica domnisoara, nu mai e bebe.
In alta ordine de idei, ca si multi bucuresteni, eu merg cu metroul. Zilnic, luni-vineri, eu merg cu metroul. Ruta este Pacii- Unirii 1- Unirii 2- Pipera. e un drum foarte lung si plictisitor, daca nu te uiti in jur. Dar eu ma uit. Initial din plictiseala, apoi ca forma de divertisment, ma uit la oameni, ii ascult, le citesc titlurile cartilor si ma minunez ca o femeie de 30 de ani abia acum citeste Shogun cand eu l-am citit in copilarie. Da, stiu, nu era chiar o carte pentru copii, dar mama il citea si ..l-am preluat si eu.
Azi am vazut o femeie slaba, tanara, nu foarte urata, nu foarte prost imbracata dar...care avea par la buric, pardon de expresie. Da. Avea o bluza care se ridica si buricul ii aparea in toata splendoarea si plin de par. Bleah! Pot sa spun ca asta m-a oripilat mai tare decat faptul ca o femeie de 30 ani citeste abia acum Shogun. :)
In alta ordine de idei, ca si multi bucuresteni, eu merg cu metroul. Zilnic, luni-vineri, eu merg cu metroul. Ruta este Pacii- Unirii 1- Unirii 2- Pipera. e un drum foarte lung si plictisitor, daca nu te uiti in jur. Dar eu ma uit. Initial din plictiseala, apoi ca forma de divertisment, ma uit la oameni, ii ascult, le citesc titlurile cartilor si ma minunez ca o femeie de 30 de ani abia acum citeste Shogun cand eu l-am citit in copilarie. Da, stiu, nu era chiar o carte pentru copii, dar mama il citea si ..l-am preluat si eu.
Azi am vazut o femeie slaba, tanara, nu foarte urata, nu foarte prost imbracata dar...care avea par la buric, pardon de expresie. Da. Avea o bluza care se ridica si buricul ii aparea in toata splendoarea si plin de par. Bleah! Pot sa spun ca asta m-a oripilat mai tare decat faptul ca o femeie de 30 ani citeste abia acum Shogun. :)
joi, septembrie 03, 2009
Live and let die...
Ce sa aleg: inteleptul dicton "traieste si lasa-l si pe altul sa traiasca" sau realistul "pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti"?
Buna mea educatie si spiritul crestin m-au indemnat de obicei sa tolerez mare parte a comportamentelor din jurul meu. Daca cineva era nesimtit, ii gaseam scuze ca a avut probabil o copilarie nefericita; daca o persoana imi vorbea urat, ma gandeam ca nu a avut un orgasm in viata ei. Si ma simteam superioara, "o doamna", care trece peste toate si traieste, lasand toti idiotii din jur sa traiasca si ei.
dar din pacate am descoperit ca acei idioti, nesimtiti, nefe, frustrati, se intorc sa ma bantuiasca. Da, nu le-a ajuns ca m-au chinuit la un moment dat, se ridica ca fantomele din Thriller-ul lui Michael si vin dupa mine. Nu in vis, ci in viata de zi cu zi. Aceeasi oameni pe care nu i-am lasat sa moara la un moment dat, nu la propriu (nu am avut aceasta ocazie minunata, din pacate), ci pe care i-am tolerat si nu le-am aplicat lovitura finala de erase din viata mea, revin mereu.
Caci oamenii nu se schimba. Raman la fel de nesimtiti, frustrati, mancand din viata mea, din sufletul meu, din tineretea mea. Se hranesc si traiesc in continuare in timp ce eu mor in fiecare zi.
Caci, am uitat sa va spun, aceste specimene nu vor sa te lase si pe tine sa traiesti. Principiul "lasa-i si pe altii sa traiasca" nu exista pentru ei. Dilema este inexistenta. In codul lor genetic e impregnat a priori doar "altii sa moara, atata vreme cat tu traiesti".
Solutii? Doar fuga. Lupta este inutila si orice om inteligent stie ca nu te poti pune cu prostii ca au mintea odihnita. Asa ca, fugiti cat puteti si aplicati din cand in cand principiul mai putin crestin, dar mai sanatos pentru psihic "live and let die".
Buna mea educatie si spiritul crestin m-au indemnat de obicei sa tolerez mare parte a comportamentelor din jurul meu. Daca cineva era nesimtit, ii gaseam scuze ca a avut probabil o copilarie nefericita; daca o persoana imi vorbea urat, ma gandeam ca nu a avut un orgasm in viata ei. Si ma simteam superioara, "o doamna", care trece peste toate si traieste, lasand toti idiotii din jur sa traiasca si ei.
dar din pacate am descoperit ca acei idioti, nesimtiti, nefe, frustrati, se intorc sa ma bantuiasca. Da, nu le-a ajuns ca m-au chinuit la un moment dat, se ridica ca fantomele din Thriller-ul lui Michael si vin dupa mine. Nu in vis, ci in viata de zi cu zi. Aceeasi oameni pe care nu i-am lasat sa moara la un moment dat, nu la propriu (nu am avut aceasta ocazie minunata, din pacate), ci pe care i-am tolerat si nu le-am aplicat lovitura finala de erase din viata mea, revin mereu.
Caci oamenii nu se schimba. Raman la fel de nesimtiti, frustrati, mancand din viata mea, din sufletul meu, din tineretea mea. Se hranesc si traiesc in continuare in timp ce eu mor in fiecare zi.
Caci, am uitat sa va spun, aceste specimene nu vor sa te lase si pe tine sa traiesti. Principiul "lasa-i si pe altii sa traiasca" nu exista pentru ei. Dilema este inexistenta. In codul lor genetic e impregnat a priori doar "altii sa moara, atata vreme cat tu traiesti".
Solutii? Doar fuga. Lupta este inutila si orice om inteligent stie ca nu te poti pune cu prostii ca au mintea odihnita. Asa ca, fugiti cat puteti si aplicati din cand in cand principiul mai putin crestin, dar mai sanatos pentru psihic "live and let die".
luni, august 17, 2009
Nuntaaaa baaaa
In weekendul asta am nunta. Imi plac nuntile de la tara. Mai putin pretentioase si mai vesele decat cele de la oras. Nu ca as fi fost eu la multe la oras, dar am vazut eu pe Acasa TV cum oamenii cu bani care fac nunti fastuoase devin parca sclavii propriilor lor nunti; prea multe detalii, prea mult stress.
Nuntile de la tara au inceput sa se faca la restaurant. Nu prea imi place. La cort distractia e mai mare. E mai mult spatiu. Chelnerii sunt chiar membrii familiei, care iti zambesc si ciocnesc un pahar cu tine. Chelnerii de la restaurant nu sunt asa amabili. Totul e mai rece.
Weekendul asta o serbam si pe Adriana, face 7 ani gargaritza. :) I-am luat cadoul dorit: un microfon adevarat si un reflector. :) E in faza Hannah Montana. O inteleg, dar sper sa ii treaca repede.
Incep deja sa fredonez : nashule, nashule! param-param!
Nuntile de la tara au inceput sa se faca la restaurant. Nu prea imi place. La cort distractia e mai mare. E mai mult spatiu. Chelnerii sunt chiar membrii familiei, care iti zambesc si ciocnesc un pahar cu tine. Chelnerii de la restaurant nu sunt asa amabili. Totul e mai rece.
Weekendul asta o serbam si pe Adriana, face 7 ani gargaritza. :) I-am luat cadoul dorit: un microfon adevarat si un reflector. :) E in faza Hannah Montana. O inteleg, dar sper sa ii treaca repede.
Incep deja sa fredonez : nashule, nashule! param-param!
marți, august 11, 2009
Doar vara
Cum spuneam, incerc sa ma bucur de vara. In aproximativ 2 saptamani vacanta mea se va incheia. Si incepe munca. Astept cu nerabdare Craciunul. :) Asta daca nu se va intampla ceva care sa mi-l strice. Nu ar fi prima oara. Sper doar sa fie ceva usor rezolvabil, sa nu fie ceva definitiv si extrem de grav....
Perioada final de august- final de decembrie si cea inceput de ianuarie - inceput de iunie sunt pentru mine foarte stresante. Trebuie sa fac fata multor solicitari, primite de la persoane diferite, cu sensibilitati diferite, cu probleme diferite. Si eu trebuie sa "performez". Sa fac totul perfect si sa fiu calma si zambitoare. Cam greu, nu credeti?
Asa ca perioada iunie- august pentru mine e vacanta. Chiar daca nu am vacanta propriu zisa, ci vin in continuare la serviciu si mai fac ceva placut doar in weekend. Mie mi-e suficient. Nu e o vacanta fizica, ci mai ales psihica.
Si e tare bine.
Perioada final de august- final de decembrie si cea inceput de ianuarie - inceput de iunie sunt pentru mine foarte stresante. Trebuie sa fac fata multor solicitari, primite de la persoane diferite, cu sensibilitati diferite, cu probleme diferite. Si eu trebuie sa "performez". Sa fac totul perfect si sa fiu calma si zambitoare. Cam greu, nu credeti?
Asa ca perioada iunie- august pentru mine e vacanta. Chiar daca nu am vacanta propriu zisa, ci vin in continuare la serviciu si mai fac ceva placut doar in weekend. Mie mi-e suficient. Nu e o vacanta fizica, ci mai ales psihica.
Si e tare bine.
marți, iulie 14, 2009
Ma mir
Ma mir ce mult a trecut de cand nu am mai scris.
Am facut multe: am avut sesiune, am terminat cu renovarea apartamentului, am avut rude in vizita, am fost la mare, m-am mutat pe alt post, am invatat noi lucruri la servicu. Ce mai, de toate.
AM clacat intr-o seara cand mi s-a facut rau de oboseala cred. Stiu eu ce stiu cu somnul asta (desi de multe ori nimeni nu ma asculta...), daca sar peste prea multe ore de odihna, la un moment dat clachez. Ce sa spun, sunt o persoana rezistenta, insa pe termen limitat.
Suntem in plina vara si ma simt ok. Sunt intr-o zona de confort de care sincera as fiu, chiar aveam nevoie. Asa ca o sa imi petrec vara relaxat, asa cum ar trebui sa fie orice vara. Vara nu ar trebui sa facem lucruri serioase. Vara e copilaria noastra, e nevoia de liniste, de distractie. Vara e o fata zambareata cu pistrui a carei suras te face sa te simti liber.
NU am iubit prea mult vara pentru ca de obicei era o periada grea, de schimbari pentru mine. Si cred ca de asta nu imi placea vara, pentru ca simteam ca tot ceea ce fac - atat de serios- nu se potriveste cu acest anotimp. Acum realizez ca de fapt vara mi se potriveste MIE, cea de acum, de minune. Pentru ca eu de fel sunt o persoana care iubeste relaxarea, distractia si care are nevoie de distractie si joaca pentru a rezista toamnei sau iernii vietii.
Si ca varsta simt ca acum sunt in vara. La 30 si de ani e vara vietii. Sunt coapta ca un fruct de vara, mai impacata cu mine, dar inca insorita.
Eu anul asta o sa ma bucur de vara. :) Sper ca si voi.
Am facut multe: am avut sesiune, am terminat cu renovarea apartamentului, am avut rude in vizita, am fost la mare, m-am mutat pe alt post, am invatat noi lucruri la servicu. Ce mai, de toate.
AM clacat intr-o seara cand mi s-a facut rau de oboseala cred. Stiu eu ce stiu cu somnul asta (desi de multe ori nimeni nu ma asculta...), daca sar peste prea multe ore de odihna, la un moment dat clachez. Ce sa spun, sunt o persoana rezistenta, insa pe termen limitat.
Suntem in plina vara si ma simt ok. Sunt intr-o zona de confort de care sincera as fiu, chiar aveam nevoie. Asa ca o sa imi petrec vara relaxat, asa cum ar trebui sa fie orice vara. Vara nu ar trebui sa facem lucruri serioase. Vara e copilaria noastra, e nevoia de liniste, de distractie. Vara e o fata zambareata cu pistrui a carei suras te face sa te simti liber.
NU am iubit prea mult vara pentru ca de obicei era o periada grea, de schimbari pentru mine. Si cred ca de asta nu imi placea vara, pentru ca simteam ca tot ceea ce fac - atat de serios- nu se potriveste cu acest anotimp. Acum realizez ca de fapt vara mi se potriveste MIE, cea de acum, de minune. Pentru ca eu de fel sunt o persoana care iubeste relaxarea, distractia si care are nevoie de distractie si joaca pentru a rezista toamnei sau iernii vietii.
Si ca varsta simt ca acum sunt in vara. La 30 si de ani e vara vietii. Sunt coapta ca un fruct de vara, mai impacata cu mine, dar inca insorita.
Eu anul asta o sa ma bucur de vara. :) Sper ca si voi.
marți, mai 19, 2009
Curba de invatare
Iar invat. M-am cam saturat.
Invat o meserie noua. Achizitionez lucruri. Cumpar cu banii altora. Ce delir!
Consumerismul e groaznic. Dar sa fim seriosi ne aduce la extaz. O sacosa plina umple un suflet. Un carucior incarcat la Cora, m-am ajuns!
Adevarul e ca am consumat prea mult. Cardurile de credit sunt goale. Si ce am facut? Nicio crima: m-am imbracat, am mancat, mi-am facut casa locuibila,mi-am luat o masina la mana a doua, am iesi de maxim 3 ori pe luna din casa....si cate nevoi as mai fi avut!! Carti, coafor, laptop, pantofi, machiaj, restaurant, club, Venetia!
Desi am renuntat la atat de multe, de fapt sunt falita. Am cheltuit prea mult. Paradox! Desi am economisit, nu mai am un leu!
Asta numai in Romania se poate intampla cred; in Romania unde preturile sunt la fel ca la Londra, dar salariile sunt pe sfert fata de acolo.
Sunt o supravietuitoare. Falita, frustrata, dar supravietuiesc. Inca.
Invat o meserie noua. Achizitionez lucruri. Cumpar cu banii altora. Ce delir!
Consumerismul e groaznic. Dar sa fim seriosi ne aduce la extaz. O sacosa plina umple un suflet. Un carucior incarcat la Cora, m-am ajuns!
Adevarul e ca am consumat prea mult. Cardurile de credit sunt goale. Si ce am facut? Nicio crima: m-am imbracat, am mancat, mi-am facut casa locuibila,mi-am luat o masina la mana a doua, am iesi de maxim 3 ori pe luna din casa....si cate nevoi as mai fi avut!! Carti, coafor, laptop, pantofi, machiaj, restaurant, club, Venetia!
Desi am renuntat la atat de multe, de fapt sunt falita. Am cheltuit prea mult. Paradox! Desi am economisit, nu mai am un leu!
Asta numai in Romania se poate intampla cred; in Romania unde preturile sunt la fel ca la Londra, dar salariile sunt pe sfert fata de acolo.
Sunt o supravietuitoare. Falita, frustrata, dar supravietuiesc. Inca.
marți, mai 12, 2009
Cronica de moda
Nu sunt o fashionista si nici un bun gust innascut nu am. In privinta hainelor.
Dar civilizatia si ego-ul feminin m-au facut sa incerc sa ma descurc putin si in domeniul acesta. pretentiile mele nu erau de perfectiune, ci mai degraba cum sa NU ma fac de ras pe strada.
Cum am un simt al ridicolului muuult prea dezvoltat, a starni comentarii referitoare la cat de penibil ma imbrac imi da cosmaruri. Asa ca mi-am cumparat unul sau 2 ghiduri de vestimentatie, am primit unele cadou (solicitate de mine, da?!!! :) ) si am devenit fan al emisiunilor despre stil de la televizor. De pe orice canal. De la orice ora. Spre disperarea lui C. Si el a devenit, prin simpatie, un cunoscator. SI acum stie cu precizie carui tip de ten ii sta bine cu verde de exemplu.
Discutiile noastre de la cumparaturile de haine sunt f savante:
"- Iubita, ce zici de bluza asta? (imi arata o chestie foarte decoltata, transparenta, de un albastru rece)"
"- Puiut, nu se poate! Pai pentru a purta bluza asta am nevoie de cel putin 2 operatii estetice si tu nu stii ca nuanta asta de albastru nu se potriveste decat blondelor??? "
Ma rog, eu tratez totul academic. Aia se potriveste cu aia, pantalonii astia sunt de nepurtat pentru silueta asta etc.
Nu cred ca am simt innascut, doar sper sa nu ma fac de ras....Atat.
Dar civilizatia si ego-ul feminin m-au facut sa incerc sa ma descurc putin si in domeniul acesta. pretentiile mele nu erau de perfectiune, ci mai degraba cum sa NU ma fac de ras pe strada.
Cum am un simt al ridicolului muuult prea dezvoltat, a starni comentarii referitoare la cat de penibil ma imbrac imi da cosmaruri. Asa ca mi-am cumparat unul sau 2 ghiduri de vestimentatie, am primit unele cadou (solicitate de mine, da?!!! :) ) si am devenit fan al emisiunilor despre stil de la televizor. De pe orice canal. De la orice ora. Spre disperarea lui C. Si el a devenit, prin simpatie, un cunoscator. SI acum stie cu precizie carui tip de ten ii sta bine cu verde de exemplu.
Discutiile noastre de la cumparaturile de haine sunt f savante:
"- Iubita, ce zici de bluza asta? (imi arata o chestie foarte decoltata, transparenta, de un albastru rece)"
"- Puiut, nu se poate! Pai pentru a purta bluza asta am nevoie de cel putin 2 operatii estetice si tu nu stii ca nuanta asta de albastru nu se potriveste decat blondelor??? "
Ma rog, eu tratez totul academic. Aia se potriveste cu aia, pantalonii astia sunt de nepurtat pentru silueta asta etc.
Nu cred ca am simt innascut, doar sper sa nu ma fac de ras....Atat.
luni, mai 11, 2009
Iau totul personal
It`s nothing personal. It`s just business.
Il admir pe omul care poate face asta. Adica sa separe sentimentele de afaceri. Eu nu pot si pace. Tot ce mi se intampla e personal, imi atinge un sentiment, ma transforma. Doar cand cineva dintre ai mei e bolnav si ii bandajez ranile, ii dau pastilele (cu forta uneori, si aici nu ma refer la Adriana, ci la tatal ei :) ), atunci sunt "tare". Nu mi-e teama, nu lesin cand vad sange, nu ma impresioneaza lacrimile. Stiu ca trebuie sa bandajez rana aia, sa scad febra si sa iau durerea cu orice pret. Ca dupa aia tremur si plang, e altceva...Da pe moment nimic nu ma misca. Am un scop.
Cand cineva imi trimite o fraza in doi peri scrisa pe un forum sau pe un mail, cand cineva imi spune superior "Ce te intereseaza imaginea personala, doar nu esti politician", desi eu ma simt groaznic in acest timp.....atunci ma gandesc ca nu voi putea fi niciodata calau, sau sef, sau chirurg....fara sa tremur multa vreme dupa ce am tratat cu atitudine "just business" pe cineva.
Il admir pe omul care poate face asta. Adica sa separe sentimentele de afaceri. Eu nu pot si pace. Tot ce mi se intampla e personal, imi atinge un sentiment, ma transforma. Doar cand cineva dintre ai mei e bolnav si ii bandajez ranile, ii dau pastilele (cu forta uneori, si aici nu ma refer la Adriana, ci la tatal ei :) ), atunci sunt "tare". Nu mi-e teama, nu lesin cand vad sange, nu ma impresioneaza lacrimile. Stiu ca trebuie sa bandajez rana aia, sa scad febra si sa iau durerea cu orice pret. Ca dupa aia tremur si plang, e altceva...Da pe moment nimic nu ma misca. Am un scop.
Cand cineva imi trimite o fraza in doi peri scrisa pe un forum sau pe un mail, cand cineva imi spune superior "Ce te intereseaza imaginea personala, doar nu esti politician", desi eu ma simt groaznic in acest timp.....atunci ma gandesc ca nu voi putea fi niciodata calau, sau sef, sau chirurg....fara sa tremur multa vreme dupa ce am tratat cu atitudine "just business" pe cineva.
vineri, mai 08, 2009
Vineri
Ziua de vineri e magica.
Nu cred sa existe om pentru care ziua de vineri sa nu insemne ceva: pentru oamenii muncii care lucreaza pana vineri, e ziua dinaintea micii perioade de libertate numita weekend. Pentru cei care lucreaza in ture, e ziua premergatoare unor zile de lucru mai linistite sau dimpotriva, foarte agitate: sambata si duminica. Ma gandesc la cei care lucreaza la Salvare sau in spitale, cred ca urasc ziua de vineri. De sambata incepe nebunia pentru ei...
La mine la tara weekendul nu exista. Exista ziua de duminica. Sambata nu inseamna nimic pentru ei. Iar vineri ...vineri e zi de post.
E alt ritm acolo. E cu totul alta lume. Oamenii s-au modernizat desigur, se imbraca altfel, vorbesc despre euro si internet...dar cam atat. Nu tu criza, nu tu gripa porcina, nu tu corporatii, nimic. Ca sa nu mai vorbesc de C&A sau Auchan!!! N-au auzit! :)
In schimb nu stiu ce e ala ceas desteptator, nu cer nimanui voie sa ia pauza de masa sau sa doarma o ora la amiaza. Pot calca pe iarba si pot vedea muntii in fiecare zi, nu intr-un concediu de o saptamana.
Se culca cand le e somn, fac miscare fara sa mearga la sala. Si nu, nu idealizez. Putini mai muncesc ca prostii. Majoritatea reusesc sa faca lucrurile sa mearga si sa se descurce. Unii se imbogatesc. Altii nu. Dar sunt deja bogati. Desi poate multi nu o stiu. Le ajunge o excursie la Bucuresti ca sa realizeze ca sunt. :)
La mine e vineri corporatista. Astept ora 6 sa plec. In weekend am multe de facut, am si examene, proiecte de pregatit. Plus asistenta acordata lui C in renovarea apartamentului....
Sper ca luni sa fiu multumita de acest sfarsit de saptamana.
Nu cred sa existe om pentru care ziua de vineri sa nu insemne ceva: pentru oamenii muncii care lucreaza pana vineri, e ziua dinaintea micii perioade de libertate numita weekend. Pentru cei care lucreaza in ture, e ziua premergatoare unor zile de lucru mai linistite sau dimpotriva, foarte agitate: sambata si duminica. Ma gandesc la cei care lucreaza la Salvare sau in spitale, cred ca urasc ziua de vineri. De sambata incepe nebunia pentru ei...
La mine la tara weekendul nu exista. Exista ziua de duminica. Sambata nu inseamna nimic pentru ei. Iar vineri ...vineri e zi de post.
E alt ritm acolo. E cu totul alta lume. Oamenii s-au modernizat desigur, se imbraca altfel, vorbesc despre euro si internet...dar cam atat. Nu tu criza, nu tu gripa porcina, nu tu corporatii, nimic. Ca sa nu mai vorbesc de C&A sau Auchan!!! N-au auzit! :)
In schimb nu stiu ce e ala ceas desteptator, nu cer nimanui voie sa ia pauza de masa sau sa doarma o ora la amiaza. Pot calca pe iarba si pot vedea muntii in fiecare zi, nu intr-un concediu de o saptamana.
Se culca cand le e somn, fac miscare fara sa mearga la sala. Si nu, nu idealizez. Putini mai muncesc ca prostii. Majoritatea reusesc sa faca lucrurile sa mearga si sa se descurce. Unii se imbogatesc. Altii nu. Dar sunt deja bogati. Desi poate multi nu o stiu. Le ajunge o excursie la Bucuresti ca sa realizeze ca sunt. :)
La mine e vineri corporatista. Astept ora 6 sa plec. In weekend am multe de facut, am si examene, proiecte de pregatit. Plus asistenta acordata lui C in renovarea apartamentului....
Sper ca luni sa fiu multumita de acest sfarsit de saptamana.
miercuri, mai 06, 2009
H1N1
Cica e gripa. Porcina de data asta.
Inca nu am nicio parere, nu sunt direct afectata. Au murit 100 de oameni in Mexic se pare.
Si daca murea unul era grav. Insa sunt epidemii cu mii si milioane de morti si nimeni nu vorbeste despre ele. Diabetul, bolile coronariene, accidentele de masina....ne afecteaza zilnic dar sunt tacute.
Eu sunt genul care nu se panicheaza. Cand apare problema incerc sa o rezolv. Sau sa o previn, daca e suficient de departe de mine si inca mai pot face ceva. Nu stau cu noptile la OTV asteptand sa ma anunte cineva ca o sa mor.
Am citit asta si m-am mai linistit:
"Can people catch swine flu by eating pork?No. H1N1 influenza viruses are not transmitted by food. Eating properly handled and cooked pork and pork products is safe. By cooking pork to an internal temperature of 70ºC and above kills the swine flu virus."
Inca nu am nicio parere, nu sunt direct afectata. Au murit 100 de oameni in Mexic se pare.
Si daca murea unul era grav. Insa sunt epidemii cu mii si milioane de morti si nimeni nu vorbeste despre ele. Diabetul, bolile coronariene, accidentele de masina....ne afecteaza zilnic dar sunt tacute.
Eu sunt genul care nu se panicheaza. Cand apare problema incerc sa o rezolv. Sau sa o previn, daca e suficient de departe de mine si inca mai pot face ceva. Nu stau cu noptile la OTV asteptand sa ma anunte cineva ca o sa mor.
Am citit asta si m-am mai linistit:
"Can people catch swine flu by eating pork?No. H1N1 influenza viruses are not transmitted by food. Eating properly handled and cooked pork and pork products is safe. By cooking pork to an internal temperature of 70ºC and above kills the swine flu virus."
marți, mai 05, 2009
Inapoi
M-am intors din aceasta minivacanta. 4 zile fara griji si probleme, fara mizerie, fara stress. O bucurie!
Am planuit, am analizat, incepem! Renovarea apartamentului, nimic spectaculos, dar totusi sa arate binisor.
Eu incep examenele, proiectele pentru aceasta sesiune care nu va fi ultima, dar care sper eu sa ma aduca mai aproape de magicul moment al absolvirii. Eu planuiesc sa elimin cam 80% din diferentele din anii 1 si 2, caci pentru anii 3,4 si 5 sunt foarte putine.
O sa razbesc eu si cu asta, desi e greu.
Dar ce nu e greu in viata? Lasa ca am timp la pensie sa ma lamentez. :)
O sa am o vara plina ca majoritatea de pana acum. O sa incerc insa sa gasesc oaze de bucurie si relazare in aceasta mare de griji si probleme de rezolvat. O vizita la un prieten in afara Bucurestiului, o excursie de 4 zile la mare- la bulgari desigur! Preturile si conditiile sunt prea bune ca sa ma dau patrioata.
Doamne-ajuta!
Am planuit, am analizat, incepem! Renovarea apartamentului, nimic spectaculos, dar totusi sa arate binisor.
Eu incep examenele, proiectele pentru aceasta sesiune care nu va fi ultima, dar care sper eu sa ma aduca mai aproape de magicul moment al absolvirii. Eu planuiesc sa elimin cam 80% din diferentele din anii 1 si 2, caci pentru anii 3,4 si 5 sunt foarte putine.
O sa razbesc eu si cu asta, desi e greu.
Dar ce nu e greu in viata? Lasa ca am timp la pensie sa ma lamentez. :)
O sa am o vara plina ca majoritatea de pana acum. O sa incerc insa sa gasesc oaze de bucurie si relazare in aceasta mare de griji si probleme de rezolvat. O vizita la un prieten in afara Bucurestiului, o excursie de 4 zile la mare- la bulgari desigur! Preturile si conditiile sunt prea bune ca sa ma dau patrioata.
Doamne-ajuta!
miercuri, aprilie 29, 2009
Nerabdare
Abia astept sa plec din Bucuresti. Plec la ai mei "la tara". De fapt daca as fi fitzoasa as spune la munte. Asa si e, la munte, in Baia de Fier, o comuna mare si frumoasa intre Horezu si Novaci.
Plus ca ..cica ma mut. Pe un alt post aici in multinationala mea cea de toate zilele. Sincera sa fiu, nu imi pasa foarte tare, intr-un fel ma bucura faptul ca sunt bagata in seama si luata in considerare pentru un post de raspundere, cu un program super. Pe de alta parte, gandul ca voi pleca si voi avea casa mea/afacerea mea pune pe locul doi aceasta mutare la job.
Nu mai am chef nici sa lucrez. O sa las lucrurile in ordine, dar nu voi mai face eforturi majore. Ca nu are rost.
Schimbari. In 2 saptamani viata mea s-a schimbat mai mult decat in 2 ani. NU stiu ce faceam acum 2 ani, dar stiu moment cu moment ce s-a intamplat in aceste 2 saptamani.
Vom vedea.
Plus ca ..cica ma mut. Pe un alt post aici in multinationala mea cea de toate zilele. Sincera sa fiu, nu imi pasa foarte tare, intr-un fel ma bucura faptul ca sunt bagata in seama si luata in considerare pentru un post de raspundere, cu un program super. Pe de alta parte, gandul ca voi pleca si voi avea casa mea/afacerea mea pune pe locul doi aceasta mutare la job.
Nu mai am chef nici sa lucrez. O sa las lucrurile in ordine, dar nu voi mai face eforturi majore. Ca nu are rost.
Schimbari. In 2 saptamani viata mea s-a schimbat mai mult decat in 2 ani. NU stiu ce faceam acum 2 ani, dar stiu moment cu moment ce s-a intamplat in aceste 2 saptamani.
Vom vedea.
luni, aprilie 27, 2009
Nu ma pot concentra la altceva
Nu ma pot concentra la altceva decat la noua idee!
Caut informatii, vizualizez, ma gandesc, visez. Da, despre ideea cu pensiunea e vorba.
De cate ori ma enerveaza un coleg, ma gandesc ca in maxim 3 luni nu o sa ii mai vad mutra. De cate ori am ceva oribil de facut ca sa mai imbogatesc pe altii, ma incurajez in gand ca va fi printre ultimele chestii pe care nu le voi face in beneficiul meu.
De cate ori trebuie sa cer voie sa mananc sau sa ies la soare, imi imaginez cum viata mea va fi un lung sir de pauze la soare si de mancare buna si bio, vorba lui Dono http://dono.ro/bio/ . :)
Sper sa nu fiu foarte dezamagita. De fapt, nu am fost pana acum si cunosc locurile si lumea de acolo ca pe buzunarul meu. Sau ma rog, in ultimii mei ani corporatisti si cu vizite lungi de un weekend, am mai pierdut din cunostinte, dar sunt sigura ca in cateva luni o sa ma simt ca pestele in apa.
Sper si ma tem...dar totusi sper.
Caut informatii, vizualizez, ma gandesc, visez. Da, despre ideea cu pensiunea e vorba.
De cate ori ma enerveaza un coleg, ma gandesc ca in maxim 3 luni nu o sa ii mai vad mutra. De cate ori am ceva oribil de facut ca sa mai imbogatesc pe altii, ma incurajez in gand ca va fi printre ultimele chestii pe care nu le voi face in beneficiul meu.
De cate ori trebuie sa cer voie sa mananc sau sa ies la soare, imi imaginez cum viata mea va fi un lung sir de pauze la soare si de mancare buna si bio, vorba lui Dono http://dono.ro/bio/ . :)
Sper sa nu fiu foarte dezamagita. De fapt, nu am fost pana acum si cunosc locurile si lumea de acolo ca pe buzunarul meu. Sau ma rog, in ultimii mei ani corporatisti si cu vizite lungi de un weekend, am mai pierdut din cunostinte, dar sunt sigura ca in cateva luni o sa ma simt ca pestele in apa.
Sper si ma tem...dar totusi sper.
joi, aprilie 23, 2009
Greu
E greu cu viata asta.
Nu inteleg de ce oamenii care ar trebui prin definitie sa te sprijine si sa te incurajeze, tocmai ei iti pun bere in roate (corect e "in rotzi" stiu!)
O multime de neintelegeri si dicutii aiurea de dragul conversatiei si barfei duc la rani in suflet. Apropos, barfa tocmai asta inseamna, sa vorbesti despre cineva fara ca acel cineva sa afle si sa il superi. Ca daca vrei neaparat sa il superi, ii spui direct!
Azi as vrea sa stau acasa. Sa zac. Sa dorm, sa ma uit la emisiuni stupide. Sa nu trebuiasca sa iau decizii importante pentru viata. Sa traiesc si sa ii las si pe altii sa traiasca. Chiar e asa greu???
Nu inteleg de ce oamenii care ar trebui prin definitie sa te sprijine si sa te incurajeze, tocmai ei iti pun bere in roate (corect e "in rotzi" stiu!)
O multime de neintelegeri si dicutii aiurea de dragul conversatiei si barfei duc la rani in suflet. Apropos, barfa tocmai asta inseamna, sa vorbesti despre cineva fara ca acel cineva sa afle si sa il superi. Ca daca vrei neaparat sa il superi, ii spui direct!
Azi as vrea sa stau acasa. Sa zac. Sa dorm, sa ma uit la emisiuni stupide. Sa nu trebuiasca sa iau decizii importante pentru viata. Sa traiesc si sa ii las si pe altii sa traiasca. Chiar e asa greu???
miercuri, aprilie 22, 2009
Confuzie
Ce sa facem? Sa fugim din calea urgiei sau sa ne facem mici in speranta ca va trece?
Sa credem ce ni se spune de catre oameni mai luminati si mai mari, sau sa ne incredem in instinctele de caprioare ranite si sa o luam la sanatoasa mancand pamantul?
Sa stam in zona de confort temandu-ne zilnic de schimbare, sau sa iesim in fata si sa ne luptam cu balaurul?
Nu mai stiu ce sa mai facem sa ne fie bine, sau macar sa nu ne fie mai rau decat inainte...Ca sa ne fie mai bine nici vorba! Esti privit ca un nebun daca nu vorbesti de reduceri, criza, strans cureaua, stat inchis in casa. Viata noastra e pe hold si trebuie sa ne tinem respiratia altfel riscam sa ne simta monstrul cel urat din pestera si sa ne ...Brrr!
Alegerile sunt hazard si toate calculele din lume nu iti pot da certitudinea ca ai sau nu dreptate sa apuci o cale sau alta...Hope for the best, but expect the worst.
Sa credem ce ni se spune de catre oameni mai luminati si mai mari, sau sa ne incredem in instinctele de caprioare ranite si sa o luam la sanatoasa mancand pamantul?
Sa stam in zona de confort temandu-ne zilnic de schimbare, sau sa iesim in fata si sa ne luptam cu balaurul?
Nu mai stiu ce sa mai facem sa ne fie bine, sau macar sa nu ne fie mai rau decat inainte...Ca sa ne fie mai bine nici vorba! Esti privit ca un nebun daca nu vorbesti de reduceri, criza, strans cureaua, stat inchis in casa. Viata noastra e pe hold si trebuie sa ne tinem respiratia altfel riscam sa ne simta monstrul cel urat din pestera si sa ne ...Brrr!
Alegerile sunt hazard si toate calculele din lume nu iti pot da certitudinea ca ai sau nu dreptate sa apuci o cale sau alta...Hope for the best, but expect the worst.
marți, aprilie 21, 2009
Schimbari
A fost Pastele. A fost mai frumos decat ma asteptam. Pentru ca nu am ajuns la ai mei anul asta, credeam ca o sa stam numai in casa. Ceea ce nu ar fi fost asa de rau, mie imi place sa stau acasa, sa ma relaxez, sa ma uit la emisiunile preferate, sa mananc ceva bun, sa dorm si sa simt ca nu ma grabesc nicaieri.
Dar a fost frumos si pentru ca am iesit din casa, mi-am vizitat matusa, o reuniune familiala ce nu se mai produsese de mult timp.
Am mai mers si in Cismigiu la plimbat cu barca, foarte distractiv si haios, presarat cu comentariile Adrianei care rontaia delicat niste floricele de porumb cocotzata in partea din fata a barcii si cum mine care chiraiam la fiecare clatinare de teama sa nu ma inec...nu ca m-ar fi pascut vreun pericol, apa avea maxim 40 cm adancime :D
In weekendul asta ne-a tot gandit la o schimbare; nu prea vrea sa raman ca dinozaurii in fata crizei si vreau sa migrez spre locuri calde ca sa nu ma prinda inghetul suprem. :wink, wink: Get it? :)
Luna mai ma asteapta cu 3 sesiuni...dada...3!! Doamne, ce cosmar e facultatea asta...Imi trebuie putere sa o finalizez. De 1 mai insa merg la ai mei la munte sa ma incarc cu energie si sa trec cu bine luna mai. Iunie vine cu alte planuri, dar macar scap de scoala si va fi vacanta oricum, chiar daca voi lucra 9 ore pe zi si chiar daca voi avea treaba pe acasa (finalizam renovarea apartamentului) si chiar daca va fi orice, va fi vara si vacanta. :)
Abia astept!
Dar a fost frumos si pentru ca am iesit din casa, mi-am vizitat matusa, o reuniune familiala ce nu se mai produsese de mult timp.
Am mai mers si in Cismigiu la plimbat cu barca, foarte distractiv si haios, presarat cu comentariile Adrianei care rontaia delicat niste floricele de porumb cocotzata in partea din fata a barcii si cum mine care chiraiam la fiecare clatinare de teama sa nu ma inec...nu ca m-ar fi pascut vreun pericol, apa avea maxim 40 cm adancime :D
In weekendul asta ne-a tot gandit la o schimbare; nu prea vrea sa raman ca dinozaurii in fata crizei si vreau sa migrez spre locuri calde ca sa nu ma prinda inghetul suprem. :wink, wink: Get it? :)
Luna mai ma asteapta cu 3 sesiuni...dada...3!! Doamne, ce cosmar e facultatea asta...Imi trebuie putere sa o finalizez. De 1 mai insa merg la ai mei la munte sa ma incarc cu energie si sa trec cu bine luna mai. Iunie vine cu alte planuri, dar macar scap de scoala si va fi vacanta oricum, chiar daca voi lucra 9 ore pe zi si chiar daca voi avea treaba pe acasa (finalizam renovarea apartamentului) si chiar daca va fi orice, va fi vara si vacanta. :)
Abia astept!
vineri, aprilie 10, 2009
De rezolvat
Sper ca Adriana sa citeasca blogul asta cand va fi mare, sa se bucure ca am scris ce facea ea la varsta asta si....sa inteleaga ca viata de om mare nu e asa distractiva. Mi-a zis intr-o zi ca vrea sa fie mare ca sa faca tot ce vrea. Am ras amar si i-am zis ca nici oamenii mari nu fac tot ce vor, ba dimpotriva: de exemplu, eu nu vreau sa lucrez 9 ore pe zi plus 2 ore pe drum deci tot timpul meu activ sa mi-l petrec la serviciu. NU ma intelegeti gresit, imi place sa muncesc, imi plac provocarile, dar o zi de lucru de 11 ore nu mi se pare ok.
Un alt lucru care nu imi place: sa ma trezesc sambata dimineata la ora 7 jumata ca si cum ar fi o zi de munca...si sa merg la facultate. NU ma intelegeti gresit (alt disclaimer....) imi place scoala, imi place atmosfera, imi plac cartile, scrisul, profesorii...dar nu imi place sa ma plictisesc la un curs predat ca acum 50 de ani. Mi-ar placea ca si Universitatea sa preia noile metode pedagogice si sa nu mai fie totul asa de plicticos. Si de luuuuuung. Serios, 2 ore pentru un curs e enorm! Eu una nu ma pot concentra mai mult de 40 de minute!! Si sunt rabdatoare de fel, am si antrenament ca de ani de zile tot prin scoli stau. :D
Pe scurt: trebuie sa imi rezolv cu sesiunea asta finala- an 5 in lichidare- ce depasita sunt! Forma asta de invatamant e in ultimul an de aplicare, de la anul gata- nu mai vezi asa ceva. Eu sunt "the last of the Mohicans!"
Revenind, sesiunea asta presupune cam 5 examene, plus diferente din anii 1 si 2- m-am inscris direct in anul 3, a fost o gaselnita care m-a atras si acum ma chinuieste. Cum de m-am gandit ca o sa fac fata? Pai, pentru ca am mai facut fata: in ultimul an la Administratie am dat 11 examene in 2 saptamani...Da, pot, dar e greu. Si enervant. Sper ca Adriana sa citeasca si sa nu faca asa ca mine! De ce nu oi fi facut si eu ca toata lumea o faculta de 3 ani nu stiu....trebuia eu sa ma lupt cu morile de vand, Don Quichote ce sunt! Arghhhh!
Un alt lucru care nu imi place: sa ma trezesc sambata dimineata la ora 7 jumata ca si cum ar fi o zi de munca...si sa merg la facultate. NU ma intelegeti gresit (alt disclaimer....) imi place scoala, imi place atmosfera, imi plac cartile, scrisul, profesorii...dar nu imi place sa ma plictisesc la un curs predat ca acum 50 de ani. Mi-ar placea ca si Universitatea sa preia noile metode pedagogice si sa nu mai fie totul asa de plicticos. Si de luuuuuung. Serios, 2 ore pentru un curs e enorm! Eu una nu ma pot concentra mai mult de 40 de minute!! Si sunt rabdatoare de fel, am si antrenament ca de ani de zile tot prin scoli stau. :D
Pe scurt: trebuie sa imi rezolv cu sesiunea asta finala- an 5 in lichidare- ce depasita sunt! Forma asta de invatamant e in ultimul an de aplicare, de la anul gata- nu mai vezi asa ceva. Eu sunt "the last of the Mohicans!"
Revenind, sesiunea asta presupune cam 5 examene, plus diferente din anii 1 si 2- m-am inscris direct in anul 3, a fost o gaselnita care m-a atras si acum ma chinuieste. Cum de m-am gandit ca o sa fac fata? Pai, pentru ca am mai facut fata: in ultimul an la Administratie am dat 11 examene in 2 saptamani...Da, pot, dar e greu. Si enervant. Sper ca Adriana sa citeasca si sa nu faca asa ca mine! De ce nu oi fi facut si eu ca toata lumea o faculta de 3 ani nu stiu....trebuia eu sa ma lupt cu morile de vand, Don Quichote ce sunt! Arghhhh!
luni, aprilie 06, 2009
Cu soare
In ca un weekend frumos! Dupa multa vreme, imi face din nou placere sa stau in aer liber! E o temperatura cum imi place mie, nici prea cald, dar nici sa tremuri, un 25 de grade as vrea sa fie mereu in viata mea. Viata la 25 de grade e minunata! :)
Vineri am avut un moment in care Adriana m-a pus in dificultate - din nou! Cu o zi inainte ma intrebase ce meserie am eu de fapt, ce fac la serviciu...Am cautat in minte un echivalent pentru ce fac eu, ca sa fie inteles de un copil de 6 ani jumate. Gresit! Trebuia sa ii spun clar ca sunt analist financiar, decat sa gasesc un echivalent ca "lucrez la relatii cu clientii". Lucru ciudat, cuvantul "analist" m-a ingrijorat, dar "relatii cu clientii" nu! Ei bine, greseala!
Fii-mea a luat-o ad litteram si m-am trezit cu o interpretare geniala: cand sotul meu incerca sa ma sune si eu nu raspundeam la mobil, Adriana zice senina "Tati, las-o pe mami, poate nu raspunde ca are o relatie cu un client!" . Aaaaaaaaa...corect! Copilul asta a inteles, asta a tradus!
Drept pentru care, seara am luat-o iar la o discutie:
- Printzesa, mami a gresit si te roaga sa o ierti..uita de faptul ca ti-am zis ca fac relatii cu clientii...poti?
- Pai, mami, tu asa mi-ai zis!!
- Da, printzesa, dar am gresit. Ceea ce fac eu se numeste...economist! Mami este e-co-no-mis-ta!
- Da? (privire neincrezatoare)
- Da!
- Economista de bani?
- Da.
- Pai atunci , mami , sa incepi sa faci si tu mai multe economii acasa la bani!
- (eu, inghitind ins ec si abtinandu-ma de la alte explicatii ce puteau degenera in cine stie ce alte perle) Da, bine.
- Si, mami, te rog sa fii mai atenta cand imi explici, ca eu uite, am crezut ca faci relatii cu clientii si asta le puteam spune si la gradinita la copii....
Doamne fereste! Bine ca am intervenit la timp!
Vineri am avut un moment in care Adriana m-a pus in dificultate - din nou! Cu o zi inainte ma intrebase ce meserie am eu de fapt, ce fac la serviciu...Am cautat in minte un echivalent pentru ce fac eu, ca sa fie inteles de un copil de 6 ani jumate. Gresit! Trebuia sa ii spun clar ca sunt analist financiar, decat sa gasesc un echivalent ca "lucrez la relatii cu clientii". Lucru ciudat, cuvantul "analist" m-a ingrijorat, dar "relatii cu clientii" nu! Ei bine, greseala!
Fii-mea a luat-o ad litteram si m-am trezit cu o interpretare geniala: cand sotul meu incerca sa ma sune si eu nu raspundeam la mobil, Adriana zice senina "Tati, las-o pe mami, poate nu raspunde ca are o relatie cu un client!" . Aaaaaaaaa...corect! Copilul asta a inteles, asta a tradus!
Drept pentru care, seara am luat-o iar la o discutie:
- Printzesa, mami a gresit si te roaga sa o ierti..uita de faptul ca ti-am zis ca fac relatii cu clientii...poti?
- Pai, mami, tu asa mi-ai zis!!
- Da, printzesa, dar am gresit. Ceea ce fac eu se numeste...economist! Mami este e-co-no-mis-ta!
- Da? (privire neincrezatoare)
- Da!
- Economista de bani?
- Da.
- Pai atunci , mami , sa incepi sa faci si tu mai multe economii acasa la bani!
- (eu, inghitind ins ec si abtinandu-ma de la alte explicatii ce puteau degenera in cine stie ce alte perle) Da, bine.
- Si, mami, te rog sa fii mai atenta cand imi explici, ca eu uite, am crezut ca faci relatii cu clientii si asta le puteam spune si la gradinita la copii....
Doamne fereste! Bine ca am intervenit la timp!
marți, martie 31, 2009
Fir de telefon cu bucla intoarsa
Postarea asta o sa fie despre Adri si infinita ei intelepciune si minune cu care ma incanta zilnic.
Prima povestioara are legatura cu faptul ca fiica mea de 6 ani si 8 luni era foarte ingrijorata aseara...tocmai vorbea la telefon cu bunicul ei si se lauda ca stie sa citeasca de pe o sticla de suc cand...ochisorii ei s-au marit, a murmurat apoi incet "Tataie, nu mai pot sa vorbesc, trebuioe sa ii spun ceva important lui mami...." Dupa ce a inchis, m-a privit serios si a zis: "Mami, trebuie sa ma ajuti sa exersez firul de telefon cu bucla intoarsa pentru gradinita!" Oops!
Cum sa spun eu copilului ca mama ei cea grozava, care e in stare de orice, nu a auzit in viata ei de firul de telefon cu bucla...buclucasa..? Fac fata si nu ma pierd cu firea...merg la masa de scris si, sireata, o intreb"E ca un fir de telefon...normal?" Fii-mea, savanta "Nu, e cu golul in jos..stai sa iti arat" SI imi arata ! Ce bine! Altfel ma faceam de ras...
A doua povestioara survine in urma vizionarii seriei comice "Mondenii" la care uneori asista si Adriana- desigur, tatal ei nu e de acord...pentru ca se vorbeste de h-o-m-o si nu e cuser. Eeeee! :))
Ma rog, era o sceneta foarta haioasa in care oamenii erau bagati la inchisoare pentru ca imitau personaje politice- trimitere la noul Cod civil care ameninta sa interzica pamfletul.
Adriana, care desigur nu stia nimic despre blestematul de Cod, se uita atent si zice revoltata "Mami, pai e posibil? Pai la inchisoare se baga oameni care fura, care dau in cap....nu oameni care ii imita pe altii!!!"
Bendeac, ai un sustinator aici! Unul dragalas si valoros si inteligent! :)
Prima povestioara are legatura cu faptul ca fiica mea de 6 ani si 8 luni era foarte ingrijorata aseara...tocmai vorbea la telefon cu bunicul ei si se lauda ca stie sa citeasca de pe o sticla de suc cand...ochisorii ei s-au marit, a murmurat apoi incet "Tataie, nu mai pot sa vorbesc, trebuioe sa ii spun ceva important lui mami...." Dupa ce a inchis, m-a privit serios si a zis: "Mami, trebuie sa ma ajuti sa exersez firul de telefon cu bucla intoarsa pentru gradinita!" Oops!
Cum sa spun eu copilului ca mama ei cea grozava, care e in stare de orice, nu a auzit in viata ei de firul de telefon cu bucla...buclucasa..? Fac fata si nu ma pierd cu firea...merg la masa de scris si, sireata, o intreb"E ca un fir de telefon...normal?" Fii-mea, savanta "Nu, e cu golul in jos..stai sa iti arat" SI imi arata ! Ce bine! Altfel ma faceam de ras...
A doua povestioara survine in urma vizionarii seriei comice "Mondenii" la care uneori asista si Adriana- desigur, tatal ei nu e de acord...pentru ca se vorbeste de h-o-m-o si nu e cuser. Eeeee! :))
Ma rog, era o sceneta foarta haioasa in care oamenii erau bagati la inchisoare pentru ca imitau personaje politice- trimitere la noul Cod civil care ameninta sa interzica pamfletul.
Adriana, care desigur nu stia nimic despre blestematul de Cod, se uita atent si zice revoltata "Mami, pai e posibil? Pai la inchisoare se baga oameni care fura, care dau in cap....nu oameni care ii imita pe altii!!!"
Bendeac, ai un sustinator aici! Unul dragalas si valoros si inteligent! :)
luni, martie 30, 2009
Primavara
A fost primul weekend de primavara. Pentru mine cel putin.
Am fost asa disperata sa ies din casa la soare, incat am cam exagerat....o simpla plimbare s-a transformat intr-o adevarata excursie.
Am fost la Zoo si a fost super. Adriana a spus ca animalele ei preferate sunt pestii si serpii. Grozav, tinand cont de faptul ca eu am o adevarata fobie privitoare la serpi... Si totusi asta imi aduce aminte ca i-am promis ca va avea un acvariu. Singura chestie care ma opreste e teama ca il va varsa pe tot. Adriana are momentan o adevarata problema in a varsa orice recipient are in preajma. Si daca nu il varsa, il atinge cu cotul si se murdareste de continut.
Sunt fericita ca ea nu a luat viroza care ne-a fericit pe mine si pe C saptamana trecuta. Se pare ca e totusi un copil destul de rezistent. Aici seamana cu tatal ei, eu sunt o carpa moale in fata virusurilor si a oricaror alte forme de boala. Daca e vreo boala de luat, sunt prezenta! Daca e vreo epidemie de incercat, sunt prima! Mda...
Ieri am jucat badminton in Moghioros si ne-am stricat de ras! C. e foarte amuzant si Adri ii seamana. :) Nu prea am jucat, tehnic vorbind, doar ne-am chinuit sa lovim fluturasul acela si sa ne ferim de vantul slab care batea, dar care ne denatura fiecare traiectorie. Radeam unul de altul si de cat de neindemanatici eram. Am mancat o vata de zahar impartita la 3- nu de alta, dar epidemia de diabet imi da tarcoale, si e foarte probabil sa o incerc si pe asta, cum spuneam mai sus...
A fost frumos; asa se cladesc familiiile: primavara, in soare, cu rachete de badminton in mana, mancand vata de zahar su admirand serpii la Zoo.
Am fost asa disperata sa ies din casa la soare, incat am cam exagerat....o simpla plimbare s-a transformat intr-o adevarata excursie.
Am fost la Zoo si a fost super. Adriana a spus ca animalele ei preferate sunt pestii si serpii. Grozav, tinand cont de faptul ca eu am o adevarata fobie privitoare la serpi... Si totusi asta imi aduce aminte ca i-am promis ca va avea un acvariu. Singura chestie care ma opreste e teama ca il va varsa pe tot. Adriana are momentan o adevarata problema in a varsa orice recipient are in preajma. Si daca nu il varsa, il atinge cu cotul si se murdareste de continut.
Sunt fericita ca ea nu a luat viroza care ne-a fericit pe mine si pe C saptamana trecuta. Se pare ca e totusi un copil destul de rezistent. Aici seamana cu tatal ei, eu sunt o carpa moale in fata virusurilor si a oricaror alte forme de boala. Daca e vreo boala de luat, sunt prezenta! Daca e vreo epidemie de incercat, sunt prima! Mda...
Ieri am jucat badminton in Moghioros si ne-am stricat de ras! C. e foarte amuzant si Adri ii seamana. :) Nu prea am jucat, tehnic vorbind, doar ne-am chinuit sa lovim fluturasul acela si sa ne ferim de vantul slab care batea, dar care ne denatura fiecare traiectorie. Radeam unul de altul si de cat de neindemanatici eram. Am mancat o vata de zahar impartita la 3- nu de alta, dar epidemia de diabet imi da tarcoale, si e foarte probabil sa o incerc si pe asta, cum spuneam mai sus...
A fost frumos; asa se cladesc familiiile: primavara, in soare, cu rachete de badminton in mana, mancand vata de zahar su admirand serpii la Zoo.
luni, martie 23, 2009
Citesc!
Ce bine, citesc din nou!
Pare banal, dar in ultimii 8 ani aceasta indeletnicire ce imi placea mult s-a imputinat pana la disparitie.
In ultima vreme insa m-am smecherit: nu citesc decat carti recomandate de prieteni, deci ma scutesc singura de riscul de a da bani pe o carte ce se va dovedi plictisitoare.
Si, pentru ca e criza, redescopar cartile inprumutandu-le de la prieteni. Eeee, ce credeti, nu sunt chiar asa zgarcita, mai si cumpar! Ultima achizitie: o carte audio "Ghidul nesimtitului". Da, stiu, unii au citit-o deja de cativa ani buni, dar tocmai facui un disclaimer mai sus. :)
Cititul ma duce spre normalitate, ma intoarce catre mine cea initiala careia ii placea sa citeasca, care se simtea in fata unei carti ca si in fata unui tort minunat de frisca!
Cititul ma face sa ma simt ca la 18 ani, fara operatiile estetice aferente. De fapt, pentru mine cititul e un fel de elixir al tineretii. Desi mie mi se pare ca fiind ceva firesc, cunosc din pacate destui oameni care nu citesc nici macar un ziar si care inghit ca pe o pastila fiecare ineptie dictata de televizor.
Aud deseori ca televizorul e nociv si nu inteleg de ce...pentru mine televizorul a fost mereu o sursa de cunoastere si de divertisment...Da, dar privitul la televizor fara a avea o prisma culturala proprie, care tot din citit vine, devine nociv. De cate ori nu auziti discutii de genul "Draga, o sa murin in toamna, vine un cutremur, distruge tot Pamantul!! Cum de unde stiu?? A spus la televizor!!" Persoana respectiva probabi ca nu are nici cea mai mica urma de cunostinte de fizica sau istorie a Pamantului, nu stie nici macar din cate straturi e format Pamantul, ca sa nu mai zicem de calculul de forte necesare ca acest cataclism final sa aiba loc...
Ani intregi de studiu si citit sunt inlocuiti instant de sintagma magica si cu rol absolut "a zis la televizor". nevoia oamenilor de oracole, de vrajitori si ghicitori care sa ne spuna totul este acum satisfacuta de televizor.
Eu tot iubesc cititul....si televizorul. Printre altele.
Pare banal, dar in ultimii 8 ani aceasta indeletnicire ce imi placea mult s-a imputinat pana la disparitie.
In ultima vreme insa m-am smecherit: nu citesc decat carti recomandate de prieteni, deci ma scutesc singura de riscul de a da bani pe o carte ce se va dovedi plictisitoare.
Si, pentru ca e criza, redescopar cartile inprumutandu-le de la prieteni. Eeee, ce credeti, nu sunt chiar asa zgarcita, mai si cumpar! Ultima achizitie: o carte audio "Ghidul nesimtitului". Da, stiu, unii au citit-o deja de cativa ani buni, dar tocmai facui un disclaimer mai sus. :)
Cititul ma duce spre normalitate, ma intoarce catre mine cea initiala careia ii placea sa citeasca, care se simtea in fata unei carti ca si in fata unui tort minunat de frisca!
Cititul ma face sa ma simt ca la 18 ani, fara operatiile estetice aferente. De fapt, pentru mine cititul e un fel de elixir al tineretii. Desi mie mi se pare ca fiind ceva firesc, cunosc din pacate destui oameni care nu citesc nici macar un ziar si care inghit ca pe o pastila fiecare ineptie dictata de televizor.
Aud deseori ca televizorul e nociv si nu inteleg de ce...pentru mine televizorul a fost mereu o sursa de cunoastere si de divertisment...Da, dar privitul la televizor fara a avea o prisma culturala proprie, care tot din citit vine, devine nociv. De cate ori nu auziti discutii de genul "Draga, o sa murin in toamna, vine un cutremur, distruge tot Pamantul!! Cum de unde stiu?? A spus la televizor!!" Persoana respectiva probabi ca nu are nici cea mai mica urma de cunostinte de fizica sau istorie a Pamantului, nu stie nici macar din cate straturi e format Pamantul, ca sa nu mai zicem de calculul de forte necesare ca acest cataclism final sa aiba loc...
Ani intregi de studiu si citit sunt inlocuiti instant de sintagma magica si cu rol absolut "a zis la televizor". nevoia oamenilor de oracole, de vrajitori si ghicitori care sa ne spuna totul este acum satisfacuta de televizor.
Eu tot iubesc cititul....si televizorul. Printre altele.
miercuri, martie 18, 2009
Meteosensibila
Din pacate se pare ca sunt meteosensibila: vremea asta ploioasa ma face sa ma simt nelalocul meu la birou, cheful de munca e proportional cu soarele care nu mai apare...
M-am hotarat sa folosesc timpul mort de pe parcursul celor 2 ore si ceva cat dureaza drumul cu metroul in fiecare zi. Si azi m-am trezit ca jonglam cu o carte (Gasca Salbatica- multumesc, Andreea!) si cu un curs de germana cu suport scris si audio...nu mai nimeream paginile si butoanele si fermoarele la geanta cand venea metroul si bulucul de oameni navalea peste mine! Prea multa viata dintr-o data!
Si, ca un facut, azi nu am prins deloc un scaun liber...tocmai azi, cand timpul meu mort inviase!
M-am hotarat sa folosesc timpul mort de pe parcursul celor 2 ore si ceva cat dureaza drumul cu metroul in fiecare zi. Si azi m-am trezit ca jonglam cu o carte (Gasca Salbatica- multumesc, Andreea!) si cu un curs de germana cu suport scris si audio...nu mai nimeream paginile si butoanele si fermoarele la geanta cand venea metroul si bulucul de oameni navalea peste mine! Prea multa viata dintr-o data!
Si, ca un facut, azi nu am prins deloc un scaun liber...tocmai azi, cand timpul meu mort inviase!
marți, martie 17, 2009
Pe scurt
Postez pe scurt pentru ca nu vreau sa uit ce mi s-a intamplat ieri.
Adriana a facut un curs-fulger de protectie impotriva incendiilor. :) Da, la 6 ani si jumatate la gradinita. Mi-a zis ca stie tot in privinta asta: ca atunci cand vede un servetel arzand, o sa strige din toate puterile: "mami-mami, tati-tati!!". :)
Dupa ce ne-am spalat pe dinti aseara mi-a zis: "Mami, stii ce cred eu? Ca nu e importanta nicio emisiune cu Camp Rock si niciun desen animat; ce conteaza e faptul ca sunt acasa, cu mami si suntem impreuna!". M-a lasat masca!
Alt dialog: "Bunica, ce ma tot spui lui mami ce prostii am facut azi? Nu asta e meseria ta, meseria ta e sa ai grija de mine cat e mami la serviciu!" Si va jur ca nu i-am explicat niciodata rolul bunicii, l-a dedus singura. :)
Minunat!
Adriana a facut un curs-fulger de protectie impotriva incendiilor. :) Da, la 6 ani si jumatate la gradinita. Mi-a zis ca stie tot in privinta asta: ca atunci cand vede un servetel arzand, o sa strige din toate puterile: "mami-mami, tati-tati!!". :)
Dupa ce ne-am spalat pe dinti aseara mi-a zis: "Mami, stii ce cred eu? Ca nu e importanta nicio emisiune cu Camp Rock si niciun desen animat; ce conteaza e faptul ca sunt acasa, cu mami si suntem impreuna!". M-a lasat masca!
Alt dialog: "Bunica, ce ma tot spui lui mami ce prostii am facut azi? Nu asta e meseria ta, meseria ta e sa ai grija de mine cat e mami la serviciu!" Si va jur ca nu i-am explicat niciodata rolul bunicii, l-a dedus singura. :)
Minunat!
vineri, martie 13, 2009
Ziua Recunostintei
Ma gandeam ca blogul e o chesiune atata de pesonala si totusi atat de publica...
De felul meu sunt o persoana deschisa, dar in acelasi timp am invatat ca sinceritatea e un cadou pretios pe care trebuie sa il faci unor persoane alese cu grija.
Totusi nu poti scrie pe blog fara un strop de sinceritate...ok, un strop mai mare. Sunt curioasa cum voi reusi sa impac nevoia de imtimitate cu nevoia de comunicare. Sau daca voi reusi...
Pana una alta, azi a fost o zi total obisnuita si mi-a placut la nebunie. Cum ultimele 4 luni din viata mea au fost un carusel ce a urcat si a coborat cu o viteza asa de mare, incat eu ma simt inca in luna ianuarie, am ajuns sa ma bucur ca:
- nu am peste 5 mailuri in inbox
- nu am mai mult de 4 magazine de vizitat pentru cumparaturi in weekend
- nu am mai mult de 5 probleme de verificat in aceeasi zi
- nu vorbesc cu mai mult de 15 de oameni in aceeasi zi
- nu imi bate inima cu mai mult de 90 bpm si nu am urechile infundate de la tensiune (nu, nu e de la cafea, beau zilnic aceeasi cantitate si azi sunt ok)
- ma trezesc dimineata fara sa simt praf in par, in dinti, sub unghii, pe fata (sub piele de fapt)- ne-am renovat de curand bucataria, o sa povestesc si despre asta caci e un moment important in Calatoria noastra
Si cam atat.
Deci la mine a fost azi un fel de Ziua Recunostintei.
Adriana-wise, a facut conjunctivita printesa, insa e bine si primeste picaturile curative cu stoicism.
De felul meu sunt o persoana deschisa, dar in acelasi timp am invatat ca sinceritatea e un cadou pretios pe care trebuie sa il faci unor persoane alese cu grija.
Totusi nu poti scrie pe blog fara un strop de sinceritate...ok, un strop mai mare. Sunt curioasa cum voi reusi sa impac nevoia de imtimitate cu nevoia de comunicare. Sau daca voi reusi...
Pana una alta, azi a fost o zi total obisnuita si mi-a placut la nebunie. Cum ultimele 4 luni din viata mea au fost un carusel ce a urcat si a coborat cu o viteza asa de mare, incat eu ma simt inca in luna ianuarie, am ajuns sa ma bucur ca:
- nu am peste 5 mailuri in inbox
- nu am mai mult de 4 magazine de vizitat pentru cumparaturi in weekend
- nu am mai mult de 5 probleme de verificat in aceeasi zi
- nu vorbesc cu mai mult de 15 de oameni in aceeasi zi
- nu imi bate inima cu mai mult de 90 bpm si nu am urechile infundate de la tensiune (nu, nu e de la cafea, beau zilnic aceeasi cantitate si azi sunt ok)
- ma trezesc dimineata fara sa simt praf in par, in dinti, sub unghii, pe fata (sub piele de fapt)- ne-am renovat de curand bucataria, o sa povestesc si despre asta caci e un moment important in Calatoria noastra
Si cam atat.
Deci la mine a fost azi un fel de Ziua Recunostintei.
Adriana-wise, a facut conjunctivita printesa, insa e bine si primeste picaturile curative cu stoicism.
joi, martie 12, 2009
Calatoria noastra
Calatoria mea a inceput acum 31 de ani.
Calatoria noastra in 2 a inceput in 1997 cand l-am cunoscut.
Calatoria noastra in 3 a inceput in 2002 cand s-a nascut fetita noastra, cel mai frumos si mai destept copil din lume. Opinie absolut echidistanta si neinfluentata de faptul ca sunt mama ei.
E o calatorie magica si unica, traita desigur zilnic in aceeasi formula si cu multe elemente comune de milioane de oameni de pe planeta. Dar totusi unica si magica...pentru ca este A NOASTRA.
Calatoria noastra in 2 a inceput in 1997 cand l-am cunoscut.
Calatoria noastra in 3 a inceput in 2002 cand s-a nascut fetita noastra, cel mai frumos si mai destept copil din lume. Opinie absolut echidistanta si neinfluentata de faptul ca sunt mama ei.
E o calatorie magica si unica, traita desigur zilnic in aceeasi formula si cu multe elemente comune de milioane de oameni de pe planeta. Dar totusi unica si magica...pentru ca este A NOASTRA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
