It`s nothing personal. It`s just business.
Il admir pe omul care poate face asta. Adica sa separe sentimentele de afaceri. Eu nu pot si pace. Tot ce mi se intampla e personal, imi atinge un sentiment, ma transforma. Doar cand cineva dintre ai mei e bolnav si ii bandajez ranile, ii dau pastilele (cu forta uneori, si aici nu ma refer la Adriana, ci la tatal ei :) ), atunci sunt "tare". Nu mi-e teama, nu lesin cand vad sange, nu ma impresioneaza lacrimile. Stiu ca trebuie sa bandajez rana aia, sa scad febra si sa iau durerea cu orice pret. Ca dupa aia tremur si plang, e altceva...Da pe moment nimic nu ma misca. Am un scop.
Cand cineva imi trimite o fraza in doi peri scrisa pe un forum sau pe un mail, cand cineva imi spune superior "Ce te intereseaza imaginea personala, doar nu esti politician", desi eu ma simt groaznic in acest timp.....atunci ma gandesc ca nu voi putea fi niciodata calau, sau sef, sau chirurg....fara sa tremur multa vreme dupa ce am tratat cu atitudine "just business" pe cineva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu